Catalin Movileanu, fost concurent MPFM1, a trait Visul american si ni-l imparatseste si nou:"Partea cea mai interesanta va fi atunci cand voi termina cu istorisirea despre experienta din SUA. va Cand va voi evoca cum mi-a schimbat viata intr-un cuvant si cum am crescut in sase luni cat altii in zece ani.
" Sa trecem la treaba" spun sorbind dintr-un ceai muncitoresc.
Era 06:30 am, suna ceasul. Era ipotetic prima zi de munca, insa eu nu stiam daca voi fi angajat. Trecusera doua zile de cand ajunsesem in New York. La ora 08:00 trebuia sa fiu in Manhattan pe 3rd Avenue. Eram inconjurat de straini la propriu si la figurat; nu stiam pe nimeni in Statele Unite. Trebuia sa uiti tot ce stiai din Romania, deoarce totul era diferit. Aceasta era si frumusetea unui adevarat fresh start.
Uite-ma fata in fata cu cel care decidea daca ma angajeaza sau nu. Incepusem eu cu engleaza mea de balta sa ma promovez, cand aud: "vorbeste in romana". Aceasta persoana cu putere de decizie il vom numi, Sefu'. Firma la care am lucrat o vom numi, Companie.
Compania era una de prestari servicii Audio-Video. Noi eram cei care le faceam viata mai usoara celor care erau dispusi sa plateasca bani grei pentru asta. Orice visa clientul noaptea, noi le implementam ziua. In principal lucrarile ample erau cele in care se construia sau renova o casa noua. O lucrare de genul acesta dura cel putin jumatate de an si incepea cu munca cea mai grea.
Muncea cea mai grea in aceasta firma, de care eu am cam fost ferit, era sa tragi cabluri. Cablurile erau de joasa tensiune si ajutau sa circule informatia intre diverse echipamente sau dispozitive. De aceea cablurile erau de diverse tipuri, culori si specific. Firma avea o politica de cum sa fie aceste cabluri trase si depinzand de cerintele clientului fiecare dispozitiv avea un nr de cabluri, o culoare anume atribuita si toate erau notate de unde vin si pentru ce sun. Ideea era ca oricine venea pe acea lucrare dupa zece ani, sa se stie ce rol avea acel cablu. Pentru tragerea lor intr-o maniera profesionala se foloseau tot felul de consumabile (marker, banda izoliera) si tot felul de scule (de gaurit, iluminat, siguranta, masura, interceptare). Cablurile erau trase din toata casa spre camera rack-ului (unde erau toate dispozitivele: amplificatoare, Apple TV, recivere, DVR, BlueRay Player, Procesor, cable box, console). Exemplu: Pentru un TV se trageau sase cabluri.
Existand niste etape dupa primul stagiu cu trasul cablurilor urmau de pregatit locurile unde se vor instala intrerupatoare, difuzoare, camere, etc.
Pana la final cand toate erau configurate si programate sa functioneze impreuna chiar daca erau accesate cu ajutorul unei aplicatii de pe telefon din alt colt al lumii.
In final puteai printr-o singura atingere sa controlezi: climatizare, sunet, televizoare, jaluzele, camere de luat vederi, lumini, etc.
Sefu', nu era administratorul Companiei, insa el facea angajarile, semna platile, organiza programul fiecarui angajat, mergea pe teren, verifica calitatea lucrarii si a dispozitivelor, prospecta piata, negocia preturile cu clientii, era intr-o legatura directa cu fiecare client si angajat, alegea produsele optime clitate-pret, stabilea prioritatile, creea designul fiecarui job si altele.
O persoana joviala, volubila pe care am placut-o din primul moment desi ceilalti aveau o perceptie diferita.
Organigrama: Fiecare lucrare avea un Team Leader, iar Team Leaderul avea asistenti (ajutoare). Un Team Leader putea sa aiba mai multe lucrari in acelasi stim, ele erau mixate in functie de stadiul lucrarilor de constuctie/renovare si alte prioritati. Erau cazuri in care Team Leaderul avea acelasi asistent si depinzand de zi, primea mai multi asistenti. Prin urmare un asistent putea sa lucreze cu un Team Leader jumatate de zi sau cateva zile, iar dupa aceea cu un alt Team Leader si tot asa.
Team Leaderi care puteau sa faca totul cap coada erau romani. Pe segementul de tras de cabluri, care putea sa dureze si doua luni la o casa, erau si Team Leaderi americani.
Un Team Leader se remarca de la inceput prin carcaterul lui colegial si totodata profesionist. O persoana integra de la care aveai ce invata, iar cand spun asta nu ma refer doar la chestiuniile de serviciu, ci si la cele ale vietii. Il vom numi pe acesta The One.
Dupa interviul in care am fost intrebat despre cunostintele mele de Audio-Video, IT, programare si limba engleza si experienta mi s-a spus ca prima saptamana va fi de proba si ca la sfarsitul ei voi vom discuta si celelalte aspecte.
Va imaginati ca in prima zi eram de pe alta planeta si trebuia sa imi folosesc mintea la o capacitate pe care nu am mai folosit-o vreodata. Veneau multe informatii si trebuia sa le retin cat mai fidel.
In prima zi eu am venit cu Sefu' la un Job al Companiei pentru un medic chirurg din Manhattan.
Sefu': "Acesta este unul dintre cele mai mici apartamente din Manhattan", "Vezi ca este si propritarul cu Designerul". In mintea mea spun: super, de asta aveam nevoie.
The One cu un alt Asistent Il vom numi Asisentul 1 se chinuiau sa monteze pe perete un TV de 72". La Tv-urile mari, era nevoie de trei oameni. A monta un TV inseamna sa fie conectat la toate minunatiile moderne (fara ca sa se vada vreun fir) si sa fie suspendat cu ajutorul unui suport de perete.
The One, ne spune sa ii amintim cand este ora douasprezece fix pentru a lua pauza de masa. Am mers cu celalalt Asisent ( il vom numi Asistentul 1) la niste chinezi de unde am luat tot felul de preparate intr-o caserola. The One manca in general in masina pachetul de-a acasa. Asistentul 1, avea cinzeci de ani si era roman.
La ora 04:30 pm, ne-a spus sa strangem sculele, sa facem curatenie la locul de munca si sa ne pregatim de plecare. Orice prestatie nu trebuia sa lase urme!
La sfarsitul programului, am plecat la o plimbare prin Manhattan.
Pe langa dorinta de-a fi angajat, ma macina gandul cu cat voi fi remunerat. Degeaba eram angajat daca primeam minimum pe economie la ei. Trebuia sa platesc o chirie, mancare, telefonul (care cel mai ieftin prepay era 50$ pe luna + tax)
Vinerea, odata la doua saptamani era ziua de salariu. Dupa patru zile de munca primesc un cec.
Sefu': "M-am gandit ca fiind la inceput poate ai nevoie de bani. Ti-am dat 100$ pe zi si 15$ pe ora suplimentara" Castigasem in primele patru zile 505 $. Programul normal si obligatoriu era de L-V 08:00 am - 05:00pm cu o ora pauza de masa. Orice ora peste ora 05:00 pm, era ora suplimentara si platita. Sambata si de sarbatorile Americii, toate orele erau suplimentare si nu era un minimul de program.
Luni dupa vinerea in care primeai salariu, completai un time sheet (foaie de timp) cu orele suplimentare si eventuale cheltuieli din propriul buzunar pentru Companie.
Team Leaderul raspundea de tot ceea ce asistentii prestau. El iti decidea sarcinile si programul in acea zi (si la fel daca iei pauza de masa sau cand).
Dupa cinci luni am aflat de la The One, ca in acea prima zi adoptase acel program lejer pentru ca eu sa nu ma simt exploatat. Odata cu mine a inceput sa-si ia pauza fix la ora douasprezece si o ora. Cica, pana atunci nu prea tinea cont de acest drept din cauza stresului si grabei sa termine job-ul."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu